Lola alearga...in cercuri

Revin cu un nou film german(de fapt,filmul in sine este produs in 1998,deci nu este tocmai nou).De data aceasta este vorba despre "Lola rennt",sau ,in traducere romaneasca,"Alearga, Lola, alearga".Titlul este foarte inspirat de altfel pentru ca Lola,"eroina noastra",nu face altceva decat sa alerge cam pe durata a jumatate din film- de acasa la biroul tatalui,de acolo la magazin,de la magazin in alta parte.
Dar,ca sa o luam logic, va pot spune ca "Lola rennt" este povestea Lolei(evident),o fata cu parul rosu intens si cu un aer putin excentric,care are la dispozitie 20 de minute pentru a face rost de 100.000 de marci pentru a-l salva astfel pe prietenul ei ,Manni, de la ceea ce pare a fi  bataie sigura si cam violenta.Asa ca de la 11:40 la 12:00 Lola alearga cu disperare,mai ceva ca in proba de 100 de metri garduri, pentru a face rost de suma respectiva.Si asta nu se intampla o singura data.Ci de 3 ori.Si pentru ca a treia oara e cu noroc,pana la urma totul se termina cu bine si toata lumea e fericita.
Recunosc ca mi s-a parut interesanta aceasta idee de ciclicitate pe care regizorul Tom Tykwer o introduce in film. Interactiunea dintre oameni ,faptul ca orice intalnire,orice privire,orice atingere sau vorba iti poate modifica destinul devine un laitmotiv care acompaniaza maratonul Lolei. Din acest punct de vedere,am apreciat intercalarea in actiunea principala a unor istorii secundare. Regizorul apasa pauza,si apoi fast forward pentru a ne introduce in viitorul unor trecatori,care apar in mod  aleator pe traseu-o doamna care isi plimba copilul in carucior,un tip pe bicicleta,un sofer de ambulanta,un om al strazii care are de altfel si un rol cheie in toata actiunea.Acest procedeu pentru care a optat Herr Tykwer mi-a adus aminte de probabil mai cunoscutul "The Butterly Effect","Lola rennt" fiind totusi ceva mai putin siropos,desi dramatismul si doza de SF sunt pastrate intr-o oarecare masura.
Totusi,trebuie sa mentionez ca anumite momente au parut fortate,anumite coincidente prea fericite pentru a fi puse pe seama norocului. La final,nu te simti cu nimic mai intelept sau mai bogat spiritual. Urmaresti un film rapid,usor abstract,avand la baza o idee originala , fapt care nu a protejat impotriva aparitiei anumitor clisee, cu un fundal de muzica preponderent electronica.La final, ramai in cap cu doua idei,in principal:

1.Franka Potente,interpreta Lolei, probabil ca ar fi putut concura cu succes la Jocurile Olimpice de la atata sport cat a facut in film;
2.In viziunea regizorului,viata nu este supusa in totalitate hazardului,ci in egala masura si deciziilor pe care noi le luam, impulsurilor,desi in opinia mea, posibilitatea unui individ de a influenta zarurile astfel incat sa castige la jocurile de noroc 100.000 de marci in 10 minute sunt aproape nule.