"Goodbye,Lenin!Hello, Coca-Cola"

In aceasta mirobolanta vacanta de sfarsit de an 2,mi-am setat cateva obiective.Primul ar fi sa fac practica si astfel sa "fur" 3 saptamani de la sfarsitul anului 3.Al doilea ar fi sa ma autoeduc franceza.Si "last,but not least",dupa cum tot aud in filmele de peste ocean,mi-am propus sa ma uit la filme si sa citesc.
Pana acum stau destul de bine,cel putin la unele capitole. Stagiul de practica  incepe maine,dar din nefericire cartea de "Franceza in 10 lectii" am uitat-o la Bucuresti ,in biblioteca,prada prafului.Prin urmare,a mai ramas doar aspectul legat de cinematografie si literatura.
Pentru debutul perioadei mele de "devoratoare sezoniera de filme" am ales un film german,purtat si laudat pe la festivaluri si despre care ne-a vorbit si profesoara de germana prin clasa a 11a,la o ora de conversatie.Pe scurt:"Goodbye,Lenin".
Filmul se incadreaza in lista destul de consistenta a filmelor germane ale caror regizori au o predilectie pentru perioada nazista sau cea socialista(in cazul de fata ne referim la cea din urma).Spre deosebire de "Das Leben der Anderen",film a carei actiune este situata si ea in DDR, "Goodbye,Lenin" constituie mai degraba o abordare dulce-amaruie a vietii in Berlinul de Est,cu accente atat ilare,cat si dramatice.Este un melanj de "capitalism is our friend","adio,dar raman cu tine" si "era mai bine inainte".
Wolfgang Becker,originar din Berlinul de Vest,deci din BDR, ne asterne in fata ochilor povestea lui Alex Kerner si a mamei sale ,Christiane,infocata sustinatoare a ideologiei sovietice si care intra in coma inainte de caderea Zidului Berlinului.Spre fericirea intregii familii,ea isi revine 8 luni mai tarziu,insa starea ei de sanatate este prea deteriorata pentru a suporta socul vestii reunificarii.Din acest punct incepe tot jocul de "make-believe",de "fabricare" a emisiunilor TV specifice Germaniei de Est,de replicare a universului pre-1989.
Efortul lui Alex de a conserva o intreaga lume din dragoste pentru mama sa ofera atat momente comice,cat si induiosatoare.Avem parte si de cateva scene profund sentimentale,cum ar fi reintalnirea cu tatal sau fugit in Vest,dar si de unele de un absurd generator de ras.In aceasta ultima categorie trebuie neaparat mentionata concluzia (contrafacuta,ca majoritatea opiniilor si concluziilor prezentate doamnei Kerner de catre falsul prezentator de stiri est german) cum ca bautura Coca-Cola,simbol al capitalismului ,este de fapt o bautura de origine socialista,furata de catre cei din vest.
"Goodbye Lenin" nu este insa doar o expunere a unei povesti originale.El zugraveste caderea unui univers,simultan cu nasterea altuia.In acelasi timp,ne vorbeste despre puterea obisnuintei.Invariabil ajungi sa iti pui intrebarea "Ce poti sa faci cand tot ce ti-a fost pana intr-un moment cunoscut,familiar,care ti-a devenit un fel de a doua natura,dispare?".Ce se intampla atunci cand cadrul vietii tale se schimba brusc si trebuie sa te adaptezi la ceva care inainte era blamat,catalogat drept novic?Te poti adapta?Ce altceva poti face?Povestile de fundal completeaza pe cea a lui Alex si a mamei lui ,imprimandu-i un ton usor grav,iar prin aceasta mai realist si mai uman.
Nostalgic si amuzant,ironic,duios, filmul despre Germania de Est a regizorului vest german prezinta povestea unei familii departe de a fi stereotipica.Intr-un fel,imi aduce aminte de vechile carti postale,atat de raspandite in comunism,de calitate mai degraba mediocra,cu nuante saturate,cu cerul de un albastru iritant.Le privesti cu melancolie,dar te bucuri ca nu ai apucat sa traiesti "pe vremea aceea".
In orice caz,il recomand oricui s-a saturat de comediile usor digerabile de la Holywood si mai mult ca sigur ca il voi include in topul preferintelor mele cinematografice.