123,telefonul mobil si baba

[Pentru ca Bucurestiul nu inceteaza sa te uimeasca]
Azi pe la ora 13 ma aflam si eu inghesuita in autobuz(123 in cazul meu),ca tot omul care trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B,unde A,B apartin multimii "Bucuresti".
Asadar, in timp ce ma straduiam din greu sa-mi tin echilibrul,agatandu-ma cu disperare de bara,aud o sonerie de telefon.O sonerie banala. Ascult 5 secunde,imi dau seama ca nu e mobilul meu cel care suna si incep sa ma gandesc aiurea la altceva.Si acum urmeaza partea comica.Telefonul suna insisten si suna si suna.La un moment dat observ ca o tanti din fata mea (la vreo 60 de ani,cu batic pe cap si imbracata intr-un costum de material sintetic) iese din starea de letargie in care se afla pana atunci,baga mana sub camasa si scoate un mobil,acel mobil care nu se mai oprea din cantat.
Nu stiam daca sa rad sau sa raman stupefiata.Femeia isi tinea mobilul in sutien.Ok,recunosc,mai greu sa ti-l fure cineva in cazul asta,mai ales daca esti o batrana ridata de 60 de ani.Dar sincer cred ca o geanta cu fermoar ar fi fost o alegere mult mai putin ciudata
Si daca ,vazand ca nu raspunde,as fi vrut sa o atentionez,ce as fi putut sai spun..."Doamna,ma scuzati,dar va canta sanul stang?"

Micile detalii

Reintorcandu-ma in Bucuresti ,dupa o perioada de absenta prelungita ,am descoperit (cu egala uimire si stupoare) cate detalii(pana atunci ignorate) imi sar in ochi.Stiti sigur despre ce vorbesc.Despre acele mici lucruri care fac ca Bucurestiul sa fie...well,Bucuresti.
Cum ar fi revenirea acelui nene cu mustata,vioara si tamburina care canta "Drumurile noastre toate" si "Casuta noastra" in fata la KFC Unirii.
Sau faptul ca din 10 in 10 metri au aparut standuri cu bilete la bingo(There is no such thing as easy money,folks!).
Sau...(preferata mea)...faptul ca ,odata cu inceperea noului an scolar,lucratorii din sex-shopuri au schimbat costumele vechi de pe manechine cu unele noi de (pseudo-)scolarite perverse,cu fuste mini din spandex si cu decolteu.Acest gest minuscul este fara indoiala un semn de atat compasiune,dar mai ales de solidaritate cu elevii de gimnaziu si liceu,care au inceput orele pe 14 septembrie.Induiosator si de mare inspiratie,nu?
In aceeasi categorie ar intra de altfel si schimbarea care se petrece odata cu apropierea Craciunului,cand elevele devin Craciunite sau Spiridusi.Sau de Pasti cand devin Iepurasi.Daca va intrebati de unde sunt eu asa de informata,ei,atunci trebuie sa va marturisesc ca trec pe langa doua astfel de "stabilimente cu acces interzis celor sub 18 ani" in drumul meu spre facultate si le observ/memorez "noutatile" aparute in vitrina.Sa nu va ganditi ca trec prin nu stiu ce cartiere marginase si rau famate.Din contra.Primul sex-shop de care vorbesse afla langa Carrefour Unirii,la cam 50 de metri de unde stau.Iar al doilea pe Bd. Nicolae Balcescu,in buricul targului si care in momentul de fata isi etaleaza cu mandrie colectia de toamna-iarna.Le pomenesc doar pe acestea deoarece sunt cele mai "la strada" si pentru unele din putine care au avantajul de a poseda o vitrina(Datorita uneia din aceste vitrine am aflat de existenta unor vaci gonflabile,spre eternul meu soc psihic).Si ca sa inchei apoteotic aceasta tema mai neortodoxa,voi marturisi ca am incercat odata sa numar toate semnele cu neon rosu pe care le-am vazut mergand din Unirii pana in Romana.M-am oprit la 7-8 pentru ca pierdusem sirul.Cu prima ocazie,o iau de la capat.

Lucruri care ma scot din minti

[Sunt o persoana de un cinism vicios.Uneori.Deal with it]
Azi dimineata am strans din dinti si am mers cu bunica-cea-psihotica (nu,nu glumesc.Chiar este.Cine stie,cunoaste) la REAL.Binteinteles,am luat pana acolo maxi-taxiul gratuit plin de pensionari.Bineinteles,toata lumea s-a mirat cand au observat ca maxi-taxiul si-a schimbat traseul.Bineinteles,s-a gasit o baba mai informata care sa le dea la toti de stire ca s-a facut sens giratoriu pe Soseaua Humorului(nu mai tin minte exact expresia pe care a folosit-o).
Dupa o ora petrecuta in magazin,cumparand plapuma/perne/astenuturi/alte prostii pe care bunica urmeaza sa le ofere drept cadou de nunta fiicei  vecinei ei (nunta la care trebuie sa merg si eu,spre eterna si nemasurata  mea bucurie si recunostinta) si dupa ce m-am invartit pana am ametit in cei 30 de mp de magazin ,ne-am urcat din nou in microbuz,sa ajungem in oras.Bineinteles ca eu eram cea care cara totul pentru ca,nu-i asa,sunt singura nepoata si singurul sclav la mana a doua din casa.
Si de aici incepe distractia.
Pe cand stateam eu pe scaun,inghesuita (a se intelege "baricadata") de tot felul de plase si plasute si ma uitam pe geam,admirand feericul peisaj sucevean(casa-casa-camp-magazin en gros-benzinarie-camp-benzinarie) aud deodata o voce care acopera suntetul radiolui dat la maxim.Posesorul acelei mirobolante voci era un nene de vreo 50 de ani,care din fericire pentru el si nefericire pentru restul avea si un telefon mobil,la care de altfel si vorbea urla."CE FACI PRINTESO?TE-AI SCULAT?"
Nu stiu ce parere au altii despre astfel de personaje,dar eu pur si simplu nu le inghit.Rabdarea mea este limitata ,iar astfel de caractere reusesc sa imi consume putina toleranta destul de repede.Oare ei isi dau seama de cat de agasanti sunt?Oare nu le-a spus nimeni ca NU trebuie sa isi imparta existenta aia infecta si cu ceilalti 14 oameni din microbuz;ca NIMANUI nu-i pasa ca el si-a pierdut trenu,ca i s-a stricat calculatorul ,ca este ghinionist(sau "dat naibii",ca sa-l citez)?Oare el chiar se crede in creierul muntilor si de aia striga ca ciobanul la stana?
In astfel de cazuri imi doresc sa am o portavoce la mine.De ce?Simplu:

1. ca sa o pot lipi de urechea lui si sa-i urlu in creier.
2. ca sa i-o pot da de cap,ca poate asa tace.

Poate pare sadica,dar perspectiva de a-l face sa taca in mod brutal mi-a adus un zambet pe buze si oarecare pace interioara.
Vreau o portavoce.Daca nu aveti idei de cadouri de Craciun sau ziua mea luati asta in calcul.
And I don`t care if I sound mean.Dar nenea ala chiar m-a scos din minti

"Eftin,Eftin!"

Scenariul 1:Stai in fata la Mc Donalds Unirii si astepti pe cineva.Esti concentrat,nu mai vezi nimic de atatia oameni,iti intinzi gatul peste multime,poate,poate vezi si tu ceva.Si tocmai atunci,cand simti ca nervii incep sa-ti cedeze de la atata aglomeratie si zgomot,combinate cu praful omniprezent si caldura cea de toate zilele din Bucuresti;deci tocmai in momentul in care crezi ca nu poate fi mai rau de atat,auzi o voce sparta :"Sosete Nike,Adidas 6 la 100,6 la 100...!"Inghiti in sec si spui in gand o urare de bine ,care contine mai mult ca sigur expresia ."...mama ta de tiganca..."
Scenariul 2 : Esti la munte.Aer curat,stai comod intr-un balansoare cu o carte in mana si te bucuri de LINISTE!.S-o crezi tu ca o sa mai dureze mult pacea ta interioara."Domnisoara,treninguri Nike,Adidas nu vrei?"
DA-O NAIBII!Au ajuns tocmai pana acolo sus la pensiune?Unde sa mai fug?Am plecat din oras,din zgomot,praf si bazar ca sa dau peste ei aici?
N-am decat sa fiu considerata rasista,dar m-am saturat de toti tigaii astia(pentru ca da!,majoritatea celor care vand treninguri/sosete/tricouri/chiloti/ce mai vreti voi Nik/Aadidas/Puma sunt tigani) care imi toaca mie nervii,care ma fierb psihic la foc mic,incercand sa-mi vanda niste haine de proasta calitate,contrafacute.N-au decat sa se duca la cocalarii aia oxigenati,ascultatori-de-manele-mancatori-de-seminte-conducatori-de-scooter,care isi petrec ziua si viata in astfel de haine sintetice si lucioase si sa le vanda lor.
Ultima data cand m-am uitat in oglinda nu eram nici exagerat de bronzata,nici cu piercing de neam prost in ureche,nici oxigenata si nici nu aveam un telefon furat la care ascultam manele.Pana cand o sa ajung in stadiul mai sus pomenit,sa ma lase naibii in pace.
AM ZIS!

Mi-am luat o carte.O carte frumoasa,care mi-a placut mult; la pret redus, de pe o taraba de langa Bucovina.Pentru cine este interesat, recomand cu toata caldura Saša Stanišić - Cum repară soldatul gramofonul (original: Wie der Soldat das Grammofon repariert) .
Iar acum,citat din cartea mai sus mentionata(pagina 14):

"(...) urmatoarea smecherie pe care o s-o fac o sa fie sa-i inzestrez pe toti cu puterea de a pastra zgomotele.Vom putea pastra vantul din frunzele de cires, ecoul tunetelor si latratul cainilor din seirle de vara intr-un album de sunete."

Urmand intrucatva ideea,eu as vrea sa am un album de mirosuri.O carte cu coperti groase din carton , rosii sau mov , i care sa pot incuia mirosul marii intr-o zi de iulie sau parfumul zambilelor primite cadou.
Sau mirosul strugurilor din via din gradina casei,a unei case mai jos de fostul liceu.Treceam pe acolo invariabil in fiecare septembrie , trageam adanc aroma de struguri rosii parguiti in piept si aproape ca le simteam gustul dulce.O data.A doua oara.
Si ma gandeam ca am ore,a inceput scoala,e septembrie, e toamna!
Mirosul acela de struguri ar fi alternativa mea la madlena lui Proust.Oriunde,oricand,acel parfum ma trimite cu gandul la toamna,la acei struguri,la acel moment inocent.

Album de mirosuri
Fila 1- "Struguri rosii atarnand de bolta"."Septembrie insorit si lenes.Toamna"

Just for fun

Daca nu ai somn la 2 noaptea, daca nu e nimic bun la tv, daca ti-e prea lene sa citesti , daca nu ai chef sa asculti muzica , daca esti blocat in casa sau nu iti vine sa iesi , daca privesti cu dezamagir lista de Messenger si vezi ca nu ai cu cine vorbi sau daca rasfoiesti aiurea website-urile(sau mai rau,hi5-ul),incearca asta.


This is supposed to be me.Blocata in vara.