Wasting time

Ideea in sine mi se pare destul de relevanta  pentru modul in care noi ne pierdem timpul cu informatii inutile.

Lola alearga...in cercuri

Revin cu un nou film german(de fapt,filmul in sine este produs in 1998,deci nu este tocmai nou).De data aceasta este vorba despre "Lola rennt",sau ,in traducere romaneasca,"Alearga, Lola, alearga".Titlul este foarte inspirat de altfel pentru ca Lola,"eroina noastra",nu face altceva decat sa alerge cam pe durata a jumatate din film- de acasa la biroul tatalui,de acolo la magazin,de la magazin in alta parte.
Dar,ca sa o luam logic, va pot spune ca "Lola rennt" este povestea Lolei(evident),o fata cu parul rosu intens si cu un aer putin excentric,care are la dispozitie 20 de minute pentru a face rost de 100.000 de marci pentru a-l salva astfel pe prietenul ei ,Manni, de la ceea ce pare a fi  bataie sigura si cam violenta.Asa ca de la 11:40 la 12:00 Lola alearga cu disperare,mai ceva ca in proba de 100 de metri garduri, pentru a face rost de suma respectiva.Si asta nu se intampla o singura data.Ci de 3 ori.Si pentru ca a treia oara e cu noroc,pana la urma totul se termina cu bine si toata lumea e fericita.
Recunosc ca mi s-a parut interesanta aceasta idee de ciclicitate pe care regizorul Tom Tykwer o introduce in film. Interactiunea dintre oameni ,faptul ca orice intalnire,orice privire,orice atingere sau vorba iti poate modifica destinul devine un laitmotiv care acompaniaza maratonul Lolei. Din acest punct de vedere,am apreciat intercalarea in actiunea principala a unor istorii secundare. Regizorul apasa pauza,si apoi fast forward pentru a ne introduce in viitorul unor trecatori,care apar in mod  aleator pe traseu-o doamna care isi plimba copilul in carucior,un tip pe bicicleta,un sofer de ambulanta,un om al strazii care are de altfel si un rol cheie in toata actiunea.Acest procedeu pentru care a optat Herr Tykwer mi-a adus aminte de probabil mai cunoscutul "The Butterly Effect","Lola rennt" fiind totusi ceva mai putin siropos,desi dramatismul si doza de SF sunt pastrate intr-o oarecare masura.
Totusi,trebuie sa mentionez ca anumite momente au parut fortate,anumite coincidente prea fericite pentru a fi puse pe seama norocului. La final,nu te simti cu nimic mai intelept sau mai bogat spiritual. Urmaresti un film rapid,usor abstract,avand la baza o idee originala , fapt care nu a protejat impotriva aparitiei anumitor clisee, cu un fundal de muzica preponderent electronica.La final, ramai in cap cu doua idei,in principal:

1.Franka Potente,interpreta Lolei, probabil ca ar fi putut concura cu succes la Jocurile Olimpice de la atata sport cat a facut in film;
2.In viziunea regizorului,viata nu este supusa in totalitate hazardului,ci in egala masura si deciziilor pe care noi le luam, impulsurilor,desi in opinia mea, posibilitatea unui individ de a influenta zarurile astfel incat sa castige la jocurile de noroc 100.000 de marci in 10 minute sunt aproape nule.

"Goodbye,Lenin!Hello, Coca-Cola"

In aceasta mirobolanta vacanta de sfarsit de an 2,mi-am setat cateva obiective.Primul ar fi sa fac practica si astfel sa "fur" 3 saptamani de la sfarsitul anului 3.Al doilea ar fi sa ma autoeduc franceza.Si "last,but not least",dupa cum tot aud in filmele de peste ocean,mi-am propus sa ma uit la filme si sa citesc.
Pana acum stau destul de bine,cel putin la unele capitole. Stagiul de practica  incepe maine,dar din nefericire cartea de "Franceza in 10 lectii" am uitat-o la Bucuresti ,in biblioteca,prada prafului.Prin urmare,a mai ramas doar aspectul legat de cinematografie si literatura.
Pentru debutul perioadei mele de "devoratoare sezoniera de filme" am ales un film german,purtat si laudat pe la festivaluri si despre care ne-a vorbit si profesoara de germana prin clasa a 11a,la o ora de conversatie.Pe scurt:"Goodbye,Lenin".
Filmul se incadreaza in lista destul de consistenta a filmelor germane ale caror regizori au o predilectie pentru perioada nazista sau cea socialista(in cazul de fata ne referim la cea din urma).Spre deosebire de "Das Leben der Anderen",film a carei actiune este situata si ea in DDR, "Goodbye,Lenin" constituie mai degraba o abordare dulce-amaruie a vietii in Berlinul de Est,cu accente atat ilare,cat si dramatice.Este un melanj de "capitalism is our friend","adio,dar raman cu tine" si "era mai bine inainte".
Wolfgang Becker,originar din Berlinul de Vest,deci din BDR, ne asterne in fata ochilor povestea lui Alex Kerner si a mamei sale ,Christiane,infocata sustinatoare a ideologiei sovietice si care intra in coma inainte de caderea Zidului Berlinului.Spre fericirea intregii familii,ea isi revine 8 luni mai tarziu,insa starea ei de sanatate este prea deteriorata pentru a suporta socul vestii reunificarii.Din acest punct incepe tot jocul de "make-believe",de "fabricare" a emisiunilor TV specifice Germaniei de Est,de replicare a universului pre-1989.
Efortul lui Alex de a conserva o intreaga lume din dragoste pentru mama sa ofera atat momente comice,cat si induiosatoare.Avem parte si de cateva scene profund sentimentale,cum ar fi reintalnirea cu tatal sau fugit in Vest,dar si de unele de un absurd generator de ras.In aceasta ultima categorie trebuie neaparat mentionata concluzia (contrafacuta,ca majoritatea opiniilor si concluziilor prezentate doamnei Kerner de catre falsul prezentator de stiri est german) cum ca bautura Coca-Cola,simbol al capitalismului ,este de fapt o bautura de origine socialista,furata de catre cei din vest.
"Goodbye Lenin" nu este insa doar o expunere a unei povesti originale.El zugraveste caderea unui univers,simultan cu nasterea altuia.In acelasi timp,ne vorbeste despre puterea obisnuintei.Invariabil ajungi sa iti pui intrebarea "Ce poti sa faci cand tot ce ti-a fost pana intr-un moment cunoscut,familiar,care ti-a devenit un fel de a doua natura,dispare?".Ce se intampla atunci cand cadrul vietii tale se schimba brusc si trebuie sa te adaptezi la ceva care inainte era blamat,catalogat drept novic?Te poti adapta?Ce altceva poti face?Povestile de fundal completeaza pe cea a lui Alex si a mamei lui ,imprimandu-i un ton usor grav,iar prin aceasta mai realist si mai uman.
Nostalgic si amuzant,ironic,duios, filmul despre Germania de Est a regizorului vest german prezinta povestea unei familii departe de a fi stereotipica.Intr-un fel,imi aduce aminte de vechile carti postale,atat de raspandite in comunism,de calitate mai degraba mediocra,cu nuante saturate,cu cerul de un albastru iritant.Le privesti cu melancolie,dar te bucuri ca nu ai apucat sa traiesti "pe vremea aceea".
In orice caz,il recomand oricui s-a saturat de comediile usor digerabile de la Holywood si mai mult ca sigur ca il voi include in topul preferintelor mele cinematografice.

Tu stii ce ora e?

Acum este ora 4:48,dupa ceasul meu.Dar nu asta e important acum,nu asta e ora despre care vroiam sa vorbesc.
Eu vroiam sa vorbesc despre ora 20:30.Ce e asa special legat de 8 jumatate seara?In general,cam nimic.De obicei,atunci stai cu ochii in televizor/calculator si astepti sa se faca 10 ca sa te culci sau sa mergi in club.Daaaar...maine se intampla ceva special.Ceva menit sa ne lumineze(ironic...o sa vedeti indata de ce),ceva care ar trebui sa aiba loc zilnic,dupa parerea mea.
Maine,27 martie,la ora 20:30 are loc Earth Hour!
Ce este Earth Hour?
Earth Hour este...Ora Pamantului.Lucru evident de altfel pentru oricine stie boaba de engleza.Mai concret,este o manifestare inceputa in 2007,menita sa atraga atentia asupra schimbarilor climatice.E un apel la responsabilitate,la implicare.Mai multe detalii,precum si articole despre editiile anterioare,gasiti pe www.earth-hour.ro

Anul acesta,120 de tari din toata lumea vor stinge luminile.De la noi(si aici intervine mandria nationala,pe care rareori am ocazia sa o simt),37 de orase vor apasa si ele pe intrerupator.

Cele 37 de orase care au confirmat, pana acum, participarea la Earth Hour 2010, sunt: Bucuresti, Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Bacau, Baia Mare, Baile Tusnad, Bistrita, Botosani, Braila, Brasov, Buftea, Calafat, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Deva, Focsani, Giurgiu, Horezu, Iasi, Miercurea Ciuc, Mizil, Panciu, Piatra Neamt, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Resita, Rosiorii de Vede, Satu Mare, Targoviste, Timisoara, Tulcea, Turda, Vatra Dornei, Vaslui si Zalau.

In ceea ce priveste Bucurestiul...

Pe 27 martie, Bucurestiul se va afla din nou pe harta marilor orase care vor sarbatori Earth Hour. Cladirile proeminente din oras se vor cufunda in intuneric pentru o ora, alaturandu-se celor cateva sute de monumente si cladiri celebre din lume care vor stinge, la randul lor, lumina, in mod simbolic. Ateneul Roman, Opera Romana, Teatrul National Bucuresti, Muzeul National de Arta al Romaniei, dar si Palatul Parlamentului, cel mai mare sediu de parlament din lume, sunt doar cateva dintre cladirile din Bucuresti care se vor stinge sambata seara, timp de o ora.

Pana la spectacolul grandios de stingere a luminilor,ramane sa urmarim countdown-ul de pe site.Si,in caz ca va nimeriti in zona,ne vedem(sau ne cautam cu lumanarile) prin Piata Constitutiei

Ce poti face/invata intr-un an.

Azi fac fix 21 de ani si o saptamana.Probabil ca aceasta postare ar fi sunat mult mai festiva cu 7 zile in urma,dar,desi incerc sa gasesc o simetrie relativa in toate lucrurile,sunt si de parere ca frumusetea sta in detalii si originalitatea in imperfectiuni.De aceea,am decalat "bilantul meu"(se pare ca incep sa capat un defect profesional,sau viitor profesional,incep sa vad lucrurile in termeni financiar-contabili).
Inca o precizare.Nu calculez un an ca perioada de timp ce se scurge intre 1 ianuarie si 31 decembrie.Mai degraba are pentru mine relevanta perioada cuprinsa intre 1 octombrie 2009 si 1 octombrie 2010 sau intre 2 martie 2009 si 2 martie 2010.Pana la urm,cred ca va fi mai degraba o insiruire de evenimente ,experiente ,locuri si oameni, decat o lista sistematizata.
Sa incepem.
Intr-un an eu am aflat ca....
Bucurestiul nu e asa rau pe cat iti spun oamenii de la radio,de la tv,prietenii.Drumul Unirii-Romana il poti face in 5 minute(cu metroul),in jumate de ora(pe jos) sau in 2 ore;tot pe jos.In ASE,aproximativ 15% din seria mea stie ca AC/DC inseamna si altceva decat "alternative current/direct current".Numarul scade direct proportional cu cat stilul devine mai "heavy".Se poate gati si altceva in afara de omleta,paste si pui-asta nu inseamna neaparat ca acel "altceva" va fi si gustos/comestibil.Bucurestiul e chiar frumos primavara; e frumos cand e soare afara.De fapt,si cand ninge cu fulgi pufosi e frumos.Cand ploua marunt,nu mai e.Sunt considerata drept "copilul cuminte" de mai mult de 90% din prietenii si colegii mei.BONUS: Rareori mi se da peste 18 ani la "prima privire".Note to self :Probabil ca nici tricoul cu "Mini Disaster Thing" nu ma ajuta prea mult sa alung impresia asta.Timpul in facultate se masoara dupa alti parametri...nu-mi vine sa cred ca a trecut deja un an si jumatate.Studentia chiar e ....unica.Oamenii care lipesc postere se impart in doua categorii :cei care iti cer 5 lei pentru un afis cu Iris,si cei care iti dau 2 afise cu AC/DC cand tu le ceri doar unul.Rar gasesti persoana mai dependenta de muzica si MP3-ul ei ca mine.Imi place sa am "coloana sonor" la viata de zi cu zi.Imi place sa ma plimb pe Calea Victoriei si stradutele din jur pe la 4 dupa amiaza,ascultand Led Zeppelin.Sentimentul de libertate cel mai profund mi-a fost dat,pana acum, de momentul in care m-am trezit in Bucuresti si am constientizat ca parintii sunt la 400 de km distanta,ca trebuie sa am grija de mine si ca pot sa esuez in mod epic la asta.Daca vrei sa observi 100 de tipologii umane diferite,ia metroul.Daca nu ai ce face in timpul tau liber si simti nevoia sa aberezi,fa-ti blog.O sa te citeasca prietenii,ca nici ei nu au ce face.Mai ales ca iti pui linkul la status si albastrul ala e atat de atractiv...
Sfarsit brusc si apoteotic,cu o melodie pe care o ascult pe repeat de la ora 4 incoace si care imi aduce aminte de mare.Dar despre asta,alta data.

Cronica de vacanta

E 15 ianuarie.
Stiti ce inseamna asta.Da,prima zi de semestrul 2.
Vacanta s-a incheiat oficial de ieri.Personal,mi se pare foarte apoteotic cum ultima zi de vacanta a coincis cu 14 februarie aka Ziua Indragostitilor,sau mai pe larg spus, "Pseudosarbatoareasiropoasaincarefeteleasteaptaflorisiciocolata".
Oricum,daca tot am ajuns pana in acest punct,am spus ca un bilant al vacantei ar fi recomandabil.Deci,ce am facut eu de la ultimul examen pana acum?
Nimic notabil.Tinand cont de faptul ca mi-am scos o masea de minte pe 9 februarie,mi-am petrecut majoritatea timpului liber in pat,cu gheata pe fata si antibioticele la indemana.Si sa nu uitam de Aulin,de care am prins mare drag de cand cu extractia dentara.
In fapt,vacanta mea ar putea fi descrisa perfect de secventa "dormit-mancat-citit-uitat la televizor".La sfarsitul fiecarei zile se punea stop si se incepea de la capat a doua zi.(Un fel de "do....while",unde conditia era "while obrazul este inca umflat".Dulcea informatica de liceu...).
Ce pot sa spun,imi place sa traiesc periculos,inecata intre perne si asternuturi.
Daca tot am mentionat televizorul,u se poate sa nu comenteze despre (ladies and gentlemen...prepare yourselves) decizia Ministrului Sanatatii de a inchide spice shopurile.Personal,hotararea nu ma afecteaza cu nimic,deoarce nu am fost si nici nu intentionez sa fiu vreodata clienta unor astfel de magazine.As fi ignorat cu totul stire,daca nu ar fi fost urmatoarele aspecte:

• Ca de obicei,trebuia sa moara cineva ca sa se trezeasca Ministerul ca e nevoie de o oarecare reglementare in domeniu.Bineinteles,daca tot era vorba sa treaca la actiune,atunci sa fie ceva radical pe principiul "sa vada lumea ca facem ceva si ca ne implicam".
• Televiziunile au profitat din plin(mana cereasca,nu alta),iscand aceeasi isterie ca si in cazul virusului AH1N1.Daca ar fi sa ma iau dupa stirile relatate intr-un mod foarte panicat,ar trebui sa ma astept la anarhie,la o adevarata rascoala a celor care consumau "droguri legale".Si daca tot vine vorba de consumatori,a stat cineva sa urmareasca de fapt cati dintre cei care cumparau de la spice shopuri aveau peste 18 ani.Din cercetarile mele,majoritatea erau minori,pusti de liceu,care ar fi vrut sa fumeze iarba,dar care fumau muscatele bunicii in schimb.Personal,s-a facut de la inceput prea mare "zgomot pentru nimic" in legatura cu "magazinele de vise".Daca ai 18 ani,dispui cum vrei tu de corpul tau.Daca vrei sa te indopi tot felul de prafuri si vopsele,sau ,in cazul de fata,cu produse etnobotanice,care nu sunt destinate consumului uman,nu ai decat.De aia esti major,de aia ai discernamant.De aia era bulina rosie cu "interzis celor sub 18 ani" pe usile magazinelor!
• Marea intrebare de pe buzele tuturor este in momentul de fata "Ce se va intampla acum cu cei care consumau ierburi etnobotanice?".Simplu;vor consuma in continuare.Fie ca va lua nastere o "piata neagra a ierburilor (odata) legale",fie ca isi vor comanda de pe siteurile din strainatate,tot se isi vor putea procura .Din pacate,asta se va intampla la un pret mai ridicat decat cel practicat pana acum.Sau...ramane alternativa mereu populara a "inecatului amarului in alcool".Elocvent in acest sens a fost raspunsul unui tip pe care reporterul unui post de televiuziune l-a intrebat "Ce vei face acum ca s-a inchis magazinul?"."O sa bea",raspunse eroul nostru ridicat din umeri.Bautura,frate cu romanul.(Nu am inteles niciodata de ce "frate" si nu "sora",din moment ce substrantivul este de gen feminin).

Astept sa vad urmarile pe termen lung al deciziei domnului Ministru Attila.Intre timp,ma gasiti intre 2 si 7 in Piata Romana,cladirea Mihai Eminescu.

De sesiune 2

 Daca tot e sesiune...atunci hai sa spunem adevarul pe fata.Imaginile de mai sus exprima (aproape) perfect situatia mea din ultimele 2 saptamani.Si am un presentiment ca nu sunt un caz singular.
Sa fie o coincidenta faptul ca am deschis prima imagine in timp ce winamp canta "Sad,but true" de la Metallica?