"Goodbye,Lenin!Hello, Coca-Cola"

In aceasta mirobolanta vacanta de sfarsit de an 2,mi-am setat cateva obiective.Primul ar fi sa fac practica si astfel sa "fur" 3 saptamani de la sfarsitul anului 3.Al doilea ar fi sa ma autoeduc franceza.Si "last,but not least",dupa cum tot aud in filmele de peste ocean,mi-am propus sa ma uit la filme si sa citesc.
Pana acum stau destul de bine,cel putin la unele capitole. Stagiul de practica  incepe maine,dar din nefericire cartea de "Franceza in 10 lectii" am uitat-o la Bucuresti ,in biblioteca,prada prafului.Prin urmare,a mai ramas doar aspectul legat de cinematografie si literatura.
Pentru debutul perioadei mele de "devoratoare sezoniera de filme" am ales un film german,purtat si laudat pe la festivaluri si despre care ne-a vorbit si profesoara de germana prin clasa a 11a,la o ora de conversatie.Pe scurt:"Goodbye,Lenin".
Filmul se incadreaza in lista destul de consistenta a filmelor germane ale caror regizori au o predilectie pentru perioada nazista sau cea socialista(in cazul de fata ne referim la cea din urma).Spre deosebire de "Das Leben der Anderen",film a carei actiune este situata si ea in DDR, "Goodbye,Lenin" constituie mai degraba o abordare dulce-amaruie a vietii in Berlinul de Est,cu accente atat ilare,cat si dramatice.Este un melanj de "capitalism is our friend","adio,dar raman cu tine" si "era mai bine inainte".
Wolfgang Becker,originar din Berlinul de Vest,deci din BDR, ne asterne in fata ochilor povestea lui Alex Kerner si a mamei sale ,Christiane,infocata sustinatoare a ideologiei sovietice si care intra in coma inainte de caderea Zidului Berlinului.Spre fericirea intregii familii,ea isi revine 8 luni mai tarziu,insa starea ei de sanatate este prea deteriorata pentru a suporta socul vestii reunificarii.Din acest punct incepe tot jocul de "make-believe",de "fabricare" a emisiunilor TV specifice Germaniei de Est,de replicare a universului pre-1989.
Efortul lui Alex de a conserva o intreaga lume din dragoste pentru mama sa ofera atat momente comice,cat si induiosatoare.Avem parte si de cateva scene profund sentimentale,cum ar fi reintalnirea cu tatal sau fugit in Vest,dar si de unele de un absurd generator de ras.In aceasta ultima categorie trebuie neaparat mentionata concluzia (contrafacuta,ca majoritatea opiniilor si concluziilor prezentate doamnei Kerner de catre falsul prezentator de stiri est german) cum ca bautura Coca-Cola,simbol al capitalismului ,este de fapt o bautura de origine socialista,furata de catre cei din vest.
"Goodbye Lenin" nu este insa doar o expunere a unei povesti originale.El zugraveste caderea unui univers,simultan cu nasterea altuia.In acelasi timp,ne vorbeste despre puterea obisnuintei.Invariabil ajungi sa iti pui intrebarea "Ce poti sa faci cand tot ce ti-a fost pana intr-un moment cunoscut,familiar,care ti-a devenit un fel de a doua natura,dispare?".Ce se intampla atunci cand cadrul vietii tale se schimba brusc si trebuie sa te adaptezi la ceva care inainte era blamat,catalogat drept novic?Te poti adapta?Ce altceva poti face?Povestile de fundal completeaza pe cea a lui Alex si a mamei lui ,imprimandu-i un ton usor grav,iar prin aceasta mai realist si mai uman.
Nostalgic si amuzant,ironic,duios, filmul despre Germania de Est a regizorului vest german prezinta povestea unei familii departe de a fi stereotipica.Intr-un fel,imi aduce aminte de vechile carti postale,atat de raspandite in comunism,de calitate mai degraba mediocra,cu nuante saturate,cu cerul de un albastru iritant.Le privesti cu melancolie,dar te bucuri ca nu ai apucat sa traiesti "pe vremea aceea".
In orice caz,il recomand oricui s-a saturat de comediile usor digerabile de la Holywood si mai mult ca sigur ca il voi include in topul preferintelor mele cinematografice.

Cronica de vacanta

E 15 ianuarie.
Stiti ce inseamna asta.Da,prima zi de semestrul 2.
Vacanta s-a incheiat oficial de ieri.Personal,mi se pare foarte apoteotic cum ultima zi de vacanta a coincis cu 14 februarie aka Ziua Indragostitilor,sau mai pe larg spus, "Pseudosarbatoareasiropoasaincarefeteleasteaptaflorisiciocolata".
Oricum,daca tot am ajuns pana in acest punct,am spus ca un bilant al vacantei ar fi recomandabil.Deci,ce am facut eu de la ultimul examen pana acum?
Nimic notabil.Tinand cont de faptul ca mi-am scos o masea de minte pe 9 februarie,mi-am petrecut majoritatea timpului liber in pat,cu gheata pe fata si antibioticele la indemana.Si sa nu uitam de Aulin,de care am prins mare drag de cand cu extractia dentara.
In fapt,vacanta mea ar putea fi descrisa perfect de secventa "dormit-mancat-citit-uitat la televizor".La sfarsitul fiecarei zile se punea stop si se incepea de la capat a doua zi.(Un fel de "do....while",unde conditia era "while obrazul este inca umflat".Dulcea informatica de liceu...).
Ce pot sa spun,imi place sa traiesc periculos,inecata intre perne si asternuturi.
Daca tot am mentionat televizorul,u se poate sa nu comenteze despre (ladies and gentlemen...prepare yourselves) decizia Ministrului Sanatatii de a inchide spice shopurile.Personal,hotararea nu ma afecteaza cu nimic,deoarce nu am fost si nici nu intentionez sa fiu vreodata clienta unor astfel de magazine.As fi ignorat cu totul stire,daca nu ar fi fost urmatoarele aspecte:

• Ca de obicei,trebuia sa moara cineva ca sa se trezeasca Ministerul ca e nevoie de o oarecare reglementare in domeniu.Bineinteles,daca tot era vorba sa treaca la actiune,atunci sa fie ceva radical pe principiul "sa vada lumea ca facem ceva si ca ne implicam".
• Televiziunile au profitat din plin(mana cereasca,nu alta),iscand aceeasi isterie ca si in cazul virusului AH1N1.Daca ar fi sa ma iau dupa stirile relatate intr-un mod foarte panicat,ar trebui sa ma astept la anarhie,la o adevarata rascoala a celor care consumau "droguri legale".Si daca tot vine vorba de consumatori,a stat cineva sa urmareasca de fapt cati dintre cei care cumparau de la spice shopuri aveau peste 18 ani.Din cercetarile mele,majoritatea erau minori,pusti de liceu,care ar fi vrut sa fumeze iarba,dar care fumau muscatele bunicii in schimb.Personal,s-a facut de la inceput prea mare "zgomot pentru nimic" in legatura cu "magazinele de vise".Daca ai 18 ani,dispui cum vrei tu de corpul tau.Daca vrei sa te indopi tot felul de prafuri si vopsele,sau ,in cazul de fata,cu produse etnobotanice,care nu sunt destinate consumului uman,nu ai decat.De aia esti major,de aia ai discernamant.De aia era bulina rosie cu "interzis celor sub 18 ani" pe usile magazinelor!
• Marea intrebare de pe buzele tuturor este in momentul de fata "Ce se va intampla acum cu cei care consumau ierburi etnobotanice?".Simplu;vor consuma in continuare.Fie ca va lua nastere o "piata neagra a ierburilor (odata) legale",fie ca isi vor comanda de pe siteurile din strainatate,tot se isi vor putea procura .Din pacate,asta se va intampla la un pret mai ridicat decat cel practicat pana acum.Sau...ramane alternativa mereu populara a "inecatului amarului in alcool".Elocvent in acest sens a fost raspunsul unui tip pe care reporterul unui post de televiuziune l-a intrebat "Ce vei face acum ca s-a inchis magazinul?"."O sa bea",raspunse eroul nostru ridicat din umeri.Bautura,frate cu romanul.(Nu am inteles niciodata de ce "frate" si nu "sora",din moment ce substrantivul este de gen feminin).

Astept sa vad urmarile pe termen lung al deciziei domnului Ministru Attila.Intre timp,ma gasiti intre 2 si 7 in Piata Romana,cladirea Mihai Eminescu.

E 31 august.
Ultima zi de vara.Cel putin dupa calendarul meu.
Desi dupa vreme ai spune ca nu e asa,ca toamna a venit demult;e racoare,e innorat,cer gri si vant rece.Am prins totusi si cateva raze de soare,anemice,ultimele raze de vara.
Vara 2009...Vara in care am fost in Vama de 2 ori si am ramas surprinsa de cat de scumpe sunt toate,de la bere la mancare, si de cat de multe familii(copii and all) au aparut pe plaja;nu prea mai e Vama din povesti.Vara in care am fost la Motorhead si Manowar,dar nu la AC/DC sau Artmania.Vara in care trebuia sa merg la Paris-si n-am fost.Vara in care trebuia sa merg la Sibiu-si n-am fost.Prima vara in care am putut spune ca sunt "studenta" si nu "eleva",in care nu mi s-a mai strans stomacul in timp ce se apropia 15 septembrie.
O vara inflorata,de mare,folk,de rochii si fuste hippie,cu soare,concerte si multe carti citite dintr-o rasuflare.Dar o vara mult mai putin intensa decat altele dinaintea ei.
S-a dus,iar de maine intru oficial in toamna,unde lucrurile se masoara dupa alt sistem de coordonate.
In incheiere,cantec semi-melancolic de sfarsit de vara.Ne vedem la toamna.

Brooks&Dunn-Indian Summer