Lucruri care ma scot din minti

[Sunt o persoana de un cinism vicios.Uneori.Deal with it]
Azi dimineata am strans din dinti si am mers cu bunica-cea-psihotica (nu,nu glumesc.Chiar este.Cine stie,cunoaste) la REAL.Binteinteles,am luat pana acolo maxi-taxiul gratuit plin de pensionari.Bineinteles,toata lumea s-a mirat cand au observat ca maxi-taxiul si-a schimbat traseul.Bineinteles,s-a gasit o baba mai informata care sa le dea la toti de stire ca s-a facut sens giratoriu pe Soseaua Humorului(nu mai tin minte exact expresia pe care a folosit-o).
Dupa o ora petrecuta in magazin,cumparand plapuma/perne/astenuturi/alte prostii pe care bunica urmeaza sa le ofere drept cadou de nunta fiicei  vecinei ei (nunta la care trebuie sa merg si eu,spre eterna si nemasurata  mea bucurie si recunostinta) si dupa ce m-am invartit pana am ametit in cei 30 de mp de magazin ,ne-am urcat din nou in microbuz,sa ajungem in oras.Bineinteles ca eu eram cea care cara totul pentru ca,nu-i asa,sunt singura nepoata si singurul sclav la mana a doua din casa.
Si de aici incepe distractia.
Pe cand stateam eu pe scaun,inghesuita (a se intelege "baricadata") de tot felul de plase si plasute si ma uitam pe geam,admirand feericul peisaj sucevean(casa-casa-camp-magazin en gros-benzinarie-camp-benzinarie) aud deodata o voce care acopera suntetul radiolui dat la maxim.Posesorul acelei mirobolante voci era un nene de vreo 50 de ani,care din fericire pentru el si nefericire pentru restul avea si un telefon mobil,la care de altfel si vorbea urla."CE FACI PRINTESO?TE-AI SCULAT?"
Nu stiu ce parere au altii despre astfel de personaje,dar eu pur si simplu nu le inghit.Rabdarea mea este limitata ,iar astfel de caractere reusesc sa imi consume putina toleranta destul de repede.Oare ei isi dau seama de cat de agasanti sunt?Oare nu le-a spus nimeni ca NU trebuie sa isi imparta existenta aia infecta si cu ceilalti 14 oameni din microbuz;ca NIMANUI nu-i pasa ca el si-a pierdut trenu,ca i s-a stricat calculatorul ,ca este ghinionist(sau "dat naibii",ca sa-l citez)?Oare el chiar se crede in creierul muntilor si de aia striga ca ciobanul la stana?
In astfel de cazuri imi doresc sa am o portavoce la mine.De ce?Simplu:

1. ca sa o pot lipi de urechea lui si sa-i urlu in creier.
2. ca sa i-o pot da de cap,ca poate asa tace.

Poate pare sadica,dar perspectiva de a-l face sa taca in mod brutal mi-a adus un zambet pe buze si oarecare pace interioara.
Vreau o portavoce.Daca nu aveti idei de cadouri de Craciun sau ziua mea luati asta in calcul.
And I don`t care if I sound mean.Dar nenea ala chiar m-a scos din minti