Nu merge.Pur si simplu nu iese.
O fi de la vreme?O fi de la faptul ca m-am culcat la 3 si m-am trezit la 8?O fi de la inexplicabila lipsa de chef?
Cred ca e de la plictiseala.

Imi pare rau,domna profesoara.Conturile si majorarea capitalurilor mai au de asteptat.Ori asta,ori firma o sa aiba un dezastru in registre.

Azi am avut timp de mine.Am chiulit de la engleza si ma simt cam aiurea pentru asta,dar a meritat.M-am plimbat.Am pornit din Piata Romana nr 9,ca in cantec, ca sa ajung pe Calea Victoriei,de acolo pe Berthelot,sa trec pe langa liceul Sfantul Sava si in final sa colind Cismigiul.
A fost frumos.M-am simtit calma,totul curgea pe langa mine.Oamenii, masinile, zgomotul, graba.Am redescoperit ce inseamna "serenity",mergand cu castile in urechi,cu Phoenix si Led Zeppelin in creier.E ceva in aerul asfintitului de toamna,de octombrie.Orasul nu mai e asa de "urban", atat de distant.Acum il simti aproape.Locuri care acum un an imi erau straine,acum imi sunt de o familiaritate aproape stranie.
Melodie mellow pe final.
Led Zeppelin-Thank you

Octombrie,noiembrie

Afara e urat.E cerul e gri...si ploua.Bate vantul...si ploua.E frig...si ploua.Ploua...si ploua.
Foarte bacovian pana aici.
E toamna...si ploua.Nimic mai logic,mai normal,mai previzibil.
But it`s wrooooong!(fac si eu ca tipul din "2 Stupid Dogs")
Asta nu e vreme de octombrie;nu e atmosfera,temperatura si ploaia de octombrie.E de noiembrie,de brumar.Ploaie de noiembrie."November Rain".
Dar nici macar asta nu e.Nu e THE November Rain,November Rain despre (si pe) care canta Axl si Slash.November Rain pe care o asculti repetitiv,obsesiv si suspini si te gandesti si mai suspini.November Rain melancolica,duioasa,lenta,melodioasa.
Ploaia asta e de-a dreptul deprimanta.Te face sa stai inactiv in pat sau pe canapea si sa nu ai chef de nimic.Sa devii si sa ramai inactiv.Te ameteste,te adoarme si te face sensibil si usor de agasat.Sau,din contra,total nepasator.
Ploaia de noiembrie nu e deloc ca in November Rain.

Concluzii pripite

[Nu departe de iesirea de la statia de metrou TINERETULUI]

"Avem banane!Banane!BANANEE!Poftiti DOMNISOARELE la bananeeeee!"

Poftim?!? De ce domnisoarele?De ce nu simplu "Poftiti la banane"?Nu stiu ce calcule de fizician atomic a facut tanti care vindea banane,de a dedus ca numai domnisoarele vor banane?Domnisorii nu vor?Domnii nu vor?Doamnele nu vor?Sau ele vor...morcovi de ciorba?Mie mi-a venit in minte o imagine foarte bolnava cand am auzit-o.Maybe it`s just me.

Oare daca vindea prune tot domnisoarelor le oferea?Sau sosete Naic/Abibas?
M-am saturat de conmerciantii astia ambulanti.

Chinese crash course

Umor de inceput de facultate.

123,telefonul mobil si baba

[Pentru ca Bucurestiul nu inceteaza sa te uimeasca]
Azi pe la ora 13 ma aflam si eu inghesuita in autobuz(123 in cazul meu),ca tot omul care trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B,unde A,B apartin multimii "Bucuresti".
Asadar, in timp ce ma straduiam din greu sa-mi tin echilibrul,agatandu-ma cu disperare de bara,aud o sonerie de telefon.O sonerie banala. Ascult 5 secunde,imi dau seama ca nu e mobilul meu cel care suna si incep sa ma gandesc aiurea la altceva.Si acum urmeaza partea comica.Telefonul suna insisten si suna si suna.La un moment dat observ ca o tanti din fata mea (la vreo 60 de ani,cu batic pe cap si imbracata intr-un costum de material sintetic) iese din starea de letargie in care se afla pana atunci,baga mana sub camasa si scoate un mobil,acel mobil care nu se mai oprea din cantat.
Nu stiam daca sa rad sau sa raman stupefiata.Femeia isi tinea mobilul in sutien.Ok,recunosc,mai greu sa ti-l fure cineva in cazul asta,mai ales daca esti o batrana ridata de 60 de ani.Dar sincer cred ca o geanta cu fermoar ar fi fost o alegere mult mai putin ciudata
Si daca ,vazand ca nu raspunde,as fi vrut sa o atentionez,ce as fi putut sai spun..."Doamna,ma scuzati,dar va canta sanul stang?"

Micile detalii

Reintorcandu-ma in Bucuresti ,dupa o perioada de absenta prelungita ,am descoperit (cu egala uimire si stupoare) cate detalii(pana atunci ignorate) imi sar in ochi.Stiti sigur despre ce vorbesc.Despre acele mici lucruri care fac ca Bucurestiul sa fie...well,Bucuresti.
Cum ar fi revenirea acelui nene cu mustata,vioara si tamburina care canta "Drumurile noastre toate" si "Casuta noastra" in fata la KFC Unirii.
Sau faptul ca din 10 in 10 metri au aparut standuri cu bilete la bingo(There is no such thing as easy money,folks!).
Sau...(preferata mea)...faptul ca ,odata cu inceperea noului an scolar,lucratorii din sex-shopuri au schimbat costumele vechi de pe manechine cu unele noi de (pseudo-)scolarite perverse,cu fuste mini din spandex si cu decolteu.Acest gest minuscul este fara indoiala un semn de atat compasiune,dar mai ales de solidaritate cu elevii de gimnaziu si liceu,care au inceput orele pe 14 septembrie.Induiosator si de mare inspiratie,nu?
In aceeasi categorie ar intra de altfel si schimbarea care se petrece odata cu apropierea Craciunului,cand elevele devin Craciunite sau Spiridusi.Sau de Pasti cand devin Iepurasi.Daca va intrebati de unde sunt eu asa de informata,ei,atunci trebuie sa va marturisesc ca trec pe langa doua astfel de "stabilimente cu acces interzis celor sub 18 ani" in drumul meu spre facultate si le observ/memorez "noutatile" aparute in vitrina.Sa nu va ganditi ca trec prin nu stiu ce cartiere marginase si rau famate.Din contra.Primul sex-shop de care vorbesse afla langa Carrefour Unirii,la cam 50 de metri de unde stau.Iar al doilea pe Bd. Nicolae Balcescu,in buricul targului si care in momentul de fata isi etaleaza cu mandrie colectia de toamna-iarna.Le pomenesc doar pe acestea deoarece sunt cele mai "la strada" si pentru unele din putine care au avantajul de a poseda o vitrina(Datorita uneia din aceste vitrine am aflat de existenta unor vaci gonflabile,spre eternul meu soc psihic).Si ca sa inchei apoteotic aceasta tema mai neortodoxa,voi marturisi ca am incercat odata sa numar toate semnele cu neon rosu pe care le-am vazut mergand din Unirii pana in Romana.M-am oprit la 7-8 pentru ca pierdusem sirul.Cu prima ocazie,o iau de la capat.